PUTEREA DE A IERTA

 

Cum putem ajunge la starea de iertare?

Iertarea este un angajament spre un proces interior de schimbare. Ea poate fi dificilă și poate lua mult timp. Drumul spre iertare poate fi unul anevoios și diferit pentru fiecare în a găsi resurse suficiciente in calea evolutiei ințelepciuni, purități si forței emoționale.

 

Primul pas este însă acela de a recunoaște valoarea și importanța iertări în viața nostră reflectând asupra faptelor și situațiilor fară sa trăiești hrănind ostilitatea din interiorul nostru ce ne poate măcina sănătatea  și bunăstarea nostră de zi cu zi.

Când cineva care îți este drag te rănește , poți simți treptat furie , resetimente și gânduri de răzbunare sau poți adopta o metodă constructivă de a învăța să ierți. Când iubirea pentru celălalt este blocată sau pare a fi consumată nu doar sufletul va doare  și chiar trupul are de suferit. 

Aproape toată lumea a fost rănită de cuvintele sau acțiunile altcuiva . Mama ta poate a criticat , capacitatea ta de a fi mama. Prietenul cel mai bun a bârfit despre tine. Partenerul tău a povestit ceva ce tu nu ai vrut să se știe. Aceste răni pot să te facă să simți mânie , amărăciune și chiar răzbunare. Dar dacă noi învătăm să practicăm iertarea , îmbrățișăm pacea, speranța , recunoștința și bucuria.

Ce este iertarea?

Nu există o definiție pentru iertare.  Dar în general iertarea este o decizie de a da  drumul resentimentelor și gandurilor distructive. Iertarea este un fel de a te despărți de trecut, un fel de a te elibera de gândurile și sentimentele ce te leagă de infracțiunea săvârșită împotriva ta. Și cum te poti elibera de trecut dacă nu trăiești perfect ancorat în prezent?

A trăi în prezent înseamnă a trăi în ceea ce este aici şi acum, nu în “ceea ce nu este”, compus din “ceea ce a fost”, respectiv “ceea ce va fi”. Trăieşti în prezent atunci când accepţi realitatea prezentă, ceea ce se întâmplă acum. Trăieşti în trecut atunci când respingi realitatea prezentă, când amintirile te invadează şi trăieşti în ceea ce s-a întâmplat atunci. Atenţie, acesta e un mod de a-ţi irosi viaţa!

Iertând pe cineva nu înseamnă că am uitat , ceea ce sa întâmplat. Absolut, nu!. Acel care te-a rănit sau jignit rămâne pentru totdeauna o parte din viața ta.  Dar iertarea poate slăbi strânsoarea în care te afli și te va ajuta să te concentrezi  pe alte părți pozitive din viața ta. Iertarea nici măcar nu înseamnă că negi responsabilitatea celor ce te-au jignit.Aceasta nu minimalizează și nici nu justifică eroarea. Ierți persoana făra a scuza actul.

 

Care sunt beneficiile de a ierta pe cineva?

Cercatătorii sunt și ei   interesați de studierea efectelor benefice și capacitatea de a ierta . Testul se bazează pe faptul că menținerea ranchiuni și rezultatele amărăciuni pe termen lung duc la probleme de sănătate. Ei sunt de parere ca iertarea pentru suflet și trup oferă numeroase avantaje :

·         scăderea tensiuni arteriale

·         reducerea stresului

·         mai puțină ostilitate

·         capacitatea de a gestiona mai bine furia

·         mai puține simptome de depresie

·         siptome minore de anxietate

·         reducerea durerilor cronice

·         mai mulți prietenii

·         relații sănatoase

·         îmbunătățirea bunăstări fiziologice

 

Iertarea înseamna sa fii un om liber! un om eliberat din inchisoarea existentei relative, autentic.

POVESTE TERAPEUTICA

STRAJERUL IMPARATULUI

În iarbă, Sabina găsi un cărăbuş. Îl privi şi-ntinse degetele spre el:

-Nu mă-atinge, auzi un glas mărunţel. Acum mi-am prins aripioarele cele noi şi nu mă pot mişca, dar aş vrea să-ţi spun povestea mea:

”Ştii, pe vremea împăraţilor, eu eram străjer împărătesc. Drumul de la poartă până la uşa împăratului, îl făceam repede, parcă zburam. Şi-atunci, înţeleptul curţii a poruncit să-mi prindă un rând de aripioare, să le folosesc numai când este nevoie şi să nu le ştie toată lumea. Priveşte! Le am sub hainele de străjer.

Şi spre bucuria Sabinei, cărăbuşul îşi desfăcu haina de străjer şi pe dată apărură două aripioare ca de libelulă.

-Eşti libelulă? întrebă mirată Sabina.

-Nu, răspunse cărăbuşul. Înţeleptul curţii o rugase pe libelulă să-mi împrumute nişte aripioare. Din cele două, una mi-o dădu mie. Înţeleptul mi le croi pe acestea. Ce frumos aş fi dacă eram libelulă!

Şi cărăbuşul îşi aminti de Prinţesa Libelula când venise la curte, că soarele îi limpezea rochia în mătasea razelor sale, iar el, stătuse ascuns după perdea ca să nu-l vadă.

De atunci, cărăbuşul oftează a iubire când o vede, şi-şi întinde aripioarele dorind să zboare departe, departe.

-Nu ştii cumva o împărăţie nouă? întrebă el. Acum am aripioare noi şi sunt bun de străjer.

Poate acolo, o să poposească într-o zi şi Prinţesa Libelula să-i mulţumesc pentru aripi”.

Sabina n-avu timp să răspundă. Privi doar cum cărăbuşul şi-ntinse aripioarele zburând spre o nouă curte împărăteasca ca străjer cu dor de ...libelulă.